Dispozitivul analizează imaginile preluate de cameră printr-un mini-computer și emite alerte audio la fiecare 250 de milisecunde, prin căști, pentru a orienta utilizatorul către direcția corectă.
Conform unui studiu publicat în Nature Machine Intelligence, cercetătorii au testat sistemul pe 20 de persoane cu deficiențe de vedere. Pe un traseu de interior de 25 de metri, participanții au reușit să parcurgă distanța cu 25% mai repede și mai eficient decât folosind bastonul alb.
În prima etapă de testare, 12 participanți au fost antrenați să folosească sistemul într-un mediu interior. Toți au reușit să evite obstacolele cu succes și au înregistrat viteze de deplasare comparabile cu cele obținute prin folosirea bastonului. Ulterior, opt participanți au testat dispozitivul în condiții reale, cum ar fi pe străzi urbane sau în săli aglomerate de mobilier, iar rezultatele au fost la fel de încurajatoare.
Botond Roska, director al Institutului de Oftalmologie Moleculară și Clinică din Basel, Elveția, consideră că tehnologia are potențial, dar subliniază că este încă devreme pentru a anticipa dacă va fi adoptată la scară largă.
El susține că este necesară o colaborare strânsă cu comunitatea nevăzătorilor și testări extinse în clinici specializate. Un alt avantaj major al tehnologiei îl reprezintă raza mai mare de percepție a camerei, în comparație cu bastonul clasic, care poate detecta doar obiecte aflate la maximum un metru distanță.
În plus, camera oferă informații nu doar despre prezența obstacolelor, ci și despre natura acestora, uși, pereți sau mobilier.
Cercetătorii își propun acum să miniaturizeze dispozitivul, pentru a-l face mai ușor și mai discret. În viitor, iau în considerare chiar integrarea camerei într-o lentilă de contact, ceea ce ar crește considerabil confortul și acceptabilitatea socială a tehnologiei.
„Este o dovadă de concept care combină cu succes feedback-ul auditiv și tactil”, afirmă Eduardo Fernández Jover, neurolog și cercetător în Spania.
