Prim-ministru al Moldovei 2001-2008, Vasile Tarlev, reacționează cu profundă indignare la anunțul Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS), potrivit căruia, începând cu 1 iulie 2025, vârsta standard de pensionare pentru femei va fi majorată la 61 de ani și 6 luni, iar stagiul complet de cotizare va ajunge la 34 de ani. Tarlev consideră această măsură o lovitură dură dată oamenilor simpli, în special femeilor, care „au muncit o viață întreagă și merită să se bucure de odihnă, de familie, de nepoți, nu să îmbătrânească la locul de muncă”.
„Cât am fost prim-ministru, nu s-a atins nimeni de vârsta de pensionare. Femeile ieșeau la pensie la 55 de ani, iar bărbații la 60. Așa era corect. Așa e firesc într-o societate care își respectă cetățenii. Nu poți cere omului să muncească până cade din picioare, apoi să-i dai o pensie umilitoare și să-i spui că asta e reforma. Nu. Reforma înseamnă să-i oferi demnitate, nu suferință”, a declarat Tarlev.
Fostul premier și-a exprimat îngrijorarea față de direcția în care merge țara, criticând dur guvernarea actuală pentru măsurile „reci și neomenești” care ignoră nevoile reale ale cetățenilor.
„Când ai muncit 34, 35 sau chiar 40 de ani, nu ceri milă. Ceri respect. Ceri dreptul să respiri, să stai cu familia, să mergi la biserică, la țară, să-ți plimbi nepoții. Nu să te întrebi dacă mai apuci pensia. Ce fel de societate construim, dacă pensionarea devine o iluzie?”, a adăugat Tarlev
Întrebat ce ar face dacă ar reveni în fruntea Guvernului, răspunsul său a fost categoric:
„În maximum 30 de zile, readuc vârsta de pensionare la normal. Nu e o promisiune electorală, e un angajament moral. Dacă voi avea susținerea oamenilor, voi pune capăt acestor abuzuri. Omul nu e o mașină. Nu trăiește doar ca să muncească. Are dreptul să trăiască, să se bucure, să simtă că statul nu l-a abandonat”.
Declarațiile lui Vasile Tarlev vin într-un moment în care tot mai mulți moldoveni își exprimă nemulțumirea față de direcția în care se îndreaptă politica socială a Republicii Moldova. Pentru unii, cuvintele fostului prim-ministru aduc o rază de speranță și reamintesc de vremurile în care statul părea mai aproape de cetățean.
