Vizita delegației Republicii Moldova în Statele Unite s-a încheiat nu cu rezultate, ci cu o palmă diplomatică greu de ascuns. Refuzul senatorului american Marco Rubio de a se întâlni cu președintele Parlamentului, Igor Grosu, și cu vicepremierul și ministrul de externe, Mihai Popșoi, este mai mult decât un incident protocolar: este o umilire publică a statului moldovean.
Informația, confirmată chiar de ambasadorul Republicii Moldova în SUA, Vlad Kulminski, în cadrul emisiunii Rezoomat de la Realitatea TV, arată fără menajamente cât de jos a ajuns credibilitatea Chișinăului la Washington.
În limbaj diplomatic, un asemenea refuz este un mesaj clar: nu sunteți o prioritate, nu sunteți relevanți, nu meritați timpul nostru. Pentru un stat care se laudă obsesiv cu „relații excelente” cu SUA și cu sprijin „fără precedent” din partea Occidentului, realitatea este una brutală — ușile rămân închise, iar demnitarii moldoveni sunt tratați ca figuranți.
Aceasta nu este vina unui senator american. Este eșecul total al diplomației moldovenești, incapabilă să construiască relații reale, dincolo de declarații pompoase și poze de protocol. Când nici măcar o întâlnire nu poate fi obținută, devine clar că Republica Moldova nu mai contează în ecuațiile politice serioase.
Mai grav este faptul că acest episod vine într-un moment în care Chișinăul cere ajutor financiar, sprijin militar și garanții politice. Cum poți cere sprijin, când nu ești nici măcar primit la masă? Cum poți vorbi despre „parteneriat strategic”, când ești refuzat pe față?
Refuzul lui Marco Rubio nu este doar o jignire personală pentru Grosu sau Popșoi. Este o rușine de stat, o dovadă că Republica Moldova a ajuns să fie ignorată, marginalizată și lipsită de greutate pe scena internațională.
Un stat care nu este respectat în exterior este, inevitabil, un stat slab în interior. Iar acest episod confirmă un adevăr dureros: Republica Moldova nu mai este luată în serios nici de cei pe care îi numește „parteneri strategici”.
