Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Oxford și Keele sugerează că înjurăturile nu sunt doar o expresie a frustrării, ci pot avea și beneficii surprinzătoare asupra organismului. Potrivit cercetărilor, rostirea unor cuvinte vulgare în momente de durere poate crește toleranța la disconfort și poate reduce senzația de suferință fizică.
Un experiment desfășurat în 2009 a demonstrat că participanții care repetau o înjurătură, în timp ce își țineau mâinile în apă rece rezistau mai mult decât cei care foloseau un cuvânt neutru. Acest fenomen, numit „hipoalgezie indusă de înjurături”, sugerează că limbajul vulgar poate acționa ca un mecanism natural de alinare a durerii.
Mai mult, cercetătorii au descoperit că înjurăturile nu influențează doar rezistența la durere, ci și performanța fizică. Un studiu din 2018 a arătat că participanții care înjurau, în timpul unui test de forță pe bicicletă obțineau rezultate mai bune decât cei care nu foloseau un astfel de limbaj. Totuși, mecanismul exact prin care acest fenomen are loc rămâne un mister.
Psihologul Richard Stephens, unul dintre autorii studiului, consideră că acest efect ar putea fi explicat prin „teoria dezinhibiției”. Potrivit acesteia, înjurăturile ne ajută să ne eliberăm de constrângeri mentale și să ne depășim limitele, fie că este vorba de suportarea durerii sau de sporirea forței fizice.
Cercetătorii explorează acum dacă aceste efecte pot fi obținute și fără a rosti cuvintele cu voce tare. Nick Washmuth, profesor de terapie fizică la Universitatea Samford, investighează posibilitatea ca simpla repetare mentală a unei înjurături să aibă aceleași beneficii.
În plus, Washmuth analizează variabile, precum vârsta, frecvența utilizării înjurăturilor în viața de zi cu zi și intensitatea cuvintelor folosite, pentru a determina dacă înjurăturile ar putea fi utilizate în mod controlat în domeniul medical.
Astfel, cercetările sugerează că înjurăturile ar putea deveni un instrument util nu doar în momente de durere, ci și în situații care necesită forță și rezistență. Rămâne de văzut dacă această metodă va putea fi implementată în practici clinice și terapii viitoare.
